Quannu u suli si va a curcari
Nni lassa arasciu arasciu,
I so culura si posanu supra lu mari
e s ‘addurmiscianu cu mia.
Terra ri milli culura ri milli sapuri
E tantu amuri.
Quannu nascivu era lu misi chi nasciu
u nostru bambineddu me patri cuntentu
rissi nasciu lu suli,
picchi lu suli ra sicilia è chiù lucenti.
Lu tempu passava, ogni ghiornu
I visticeddi era sempri chiù curti,
e quannu granni mi fici me patri
ricia : avevu raggiuni stu suli luccica
ogni ghiornu ri chiù.uauaq
Criritimi a luci c’avemu nna sta terra
ci trasi intra lu cori e nell’anima.
Ricchi o puvireddi semu pronti a
livarinni lu pani di la vucca
pi dari aiutu a nu frati, a n’amicu,
anu foresteru ca quannu veni na
me sicilia si ni ritorna n’cantatu.
Nun vogghiu fari nomi di li biddizzi
di lu mari , di li monumenti ,ri storia.
Aviti sulu ri veniri a viriri, ma nun
pruvati a purtarivi u nostru suli
guditivillu quantu vuliti ,ma viniti cca.
Staiu scrivennu e i me occhi chiancinu
nu pi tristizza, sugnu cuntenta di lu suli di la me terra
Composizione fotografica di Antonino Arrigo